Imn Acatist la Rugul aprins al Nascatoarei de Dumnezeu

Imn Acatist la Rugul aprins al Nascatoarei de Dumnezeu

Facere a lui Daniil ieroschimonahul (Sandu Tudor)

Dupã obisnuitul nceput se zic Condacele si Icoasele

Condacul 1

Cine este Aceasta, ca zorile de albã si curatã?
E mpãrãteasa rugãciunii, e rugãciunea ntrupatã.
Stãpnã Porfirogenetã si Doamnã a diminetii,
Logodnica Mngietorului, Preschimbãtor al vietii,
spre Tine noi alergãm, arsi, mistuiti de dor!
Ia-ne si pre noi pãrtasi ai sfntului munte Tabor.
Si fã-Te si nouã
umbrã si rouã,
Tu, adumbrirea de har,
sã-si afle firea
noastrã nnoirea
dintru plãmadã de har.
Ca sã-Ti strigãm cu toatã fãptura
ntr-o deplinã nchinãciune:
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfrsitã rugãciune.

Icosul 1

Cincizeci veacuri, sã-mplineascã
prin Avraam si prin David,
spita Ta prooroceascã
cerurile a obosit
cu lacrimi si plecãciune;
hãrãzind neprihãnit
carnea Ta din rugãciune, vajnic Rug nemistuit.
Focul Sfnt n Tine cntã
ca-ntr-o floare de slãvire.
Firea prin Tine cuvntã
dorul ei de izbãvire.
Si esti Doamnã Ipostasul
laudelor suprafiresti;
nct noi prinsi de extazul
dragostei dumnezeiesti
asa sã ne sune glasul:
Bucurã-Te, rod nvãluit cu sinaitic soroc;
Bucurã-Te, Tu ce-ai zãmislit Zãlogul de foc;
Bucurã-Te, vohod de Scripturi al Unicului-Cuvnt;
Bucurã-Te, muzical organ al Duhului Sfnt;
Bucurã-Te, mestesugul ceresc de mnecatã mntuire;
Bucurã-Te, filosofia cea vie de dreaptã ndumnezeire;
Bucurã-Te, rug al rãpirii cum altul nu se mai poate;
Bucurã-Te, unitate si salbã a simboalelor toate;
Bucurã-Te, strunã si sunet, arcus si alãutã;
Bucurã-Te, trup si ntrupare de veselie nencãputã;
Bucurã-Te, ncntare ce ai nvins a Lumii desertãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfrsitã rugãciune.

Condacul al 2-lea

Precistã prea-mngioasã,
Doamnã Pruncã Cuvioasã!
Cu strãina cuviintã a cuvntului Tãu cald
si chemarea cu priintã dintru a mintii rugãciune,
cea dinti Tu ai intrat la pristolul de minune,
sfnta-sfintelor din om, locul nostru de smarald.
Cu ndrãznitã ntelepciune,
Tu ai spart cercul robirii, cerc de moarte, cerc de somn
biruind blestemul firii, greul vietii noastre domn,
prin puterea curãtiei, pentru care pururea
Celuia ce ni Te-a dat sã-I rostim nflãcãrat: Aleluia!

Icosul al 2-lea

Fecioarã a nenseratului veac,
Sfnta Maicã a Luminii!
Ascultã-ne si pre noi cei din pãcat,
netrebnicii fii ai tinii!
Preablndã, bunã, preasfntã Fecioarã
polata Domnului Iisus!
dezleagã-ne blestemul ce ne-nzãvoarã
deschide-ne "calea de sus".
Ca prin aprinsã descoperire,
arcana doritului Mire
Si noi sã putem asijderi cnta
asa cum Moise, dezlegat de sanda,
cu fata n vãpaia de rug,
fierbinte de har Tie ti striga
unele ca acestea-n amurg:
Bucurã-Te, tulpinã de luminã a Rugului nemistuit;
Bucurã-Te, pridvorule de smirnã prin care Dumnezeu S-a ivit;
Bucurã-Te, inel al unui foc ce-i mai presus de cer;
Bucurã-Te, dezlegare care topesti tot lãuntricul ger;
Bucurã-Te, toiag cu floare ntru a inimii cãlãtorie;
Bucurã-Te, fir de rãcoare izvort n lãuntrica pustie;
Bucurã-Te, parafã de jar pnã n suflet pãtrunsã;
Bucurã-Te, zãpadã a mintii de nici o patimã ajunsã;
Bucurã-Te, mãsura a opta a mpãrãtiei din noi;
Bucurã-Te, nvãtãturã scoasã din bucuria de apoi;
Bucurã-Te, mirare sãrutatã cu duhovniceascã minune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfrsitã rugãciune.

Condacul al 3-lea

Peste veacuri, Fecioarã, eu Te aud,
prin gura lui Isaia proorocul de jar.
Si-n cerul Scripturii vorba Ta sunã
cu toate nãltimile de dar:
"Cã, iatã, prunc ni se va naste
si un fiu nouã s-a dat.
Pe umãr cu semnul stãpnitor
iar Numele Lui: Minunat,
ngerul Marelui Sfat, Dumnezeul cel biruitor,
Domnul pãcii depline si Pãrinte al veacului viitor".
Acesta e Numele Lui,
Numele celor cinci cuvinte,
Sfnt numele Domnului
pe care Iisus l va purta.
Suflete al meu, ia aminte,
cu totii sã putem striga: Aleluia!

Icosul al 3-lea

Dintr-o Maicã de-a pururi Fecioarã
asa S-a zãmislit, S-a ntrupat,
Cel ce a pãzit nevãtãmat
trupul Rugului de parã.
Cuvnt de rostit S-a fãcut
Numele Domnului de slavã
Dumnezeul cel nevãzut
ce-n inima focului s-a ghicit,
Fata Frumusetii ceresti
Chipul cel nemãrginit
pre Sine S-a ncãput
cu mãsurã S-a mãsurat
si aievea Cel nenumit
aci, printre noi, S-a arãtat
n biruitor smerit
cãlare pe o asinã.
Cercati dar, si voi, calea Numelui de Luminã
Cãlãtoria cea preanaltã.
Si de la moarte la viatã veti trece
cu firea ndumnezeitã,
ca toti sã cntãm laolatã
limpede si fãrã ispitã:
Bucurã-Te, temeiul prin care si n noi Dumnezeu Se ncape;
Bucurã-Te, putere prin care plutim cu Iisus peste ape;
Bucurã-Te, milostivire, prin care Hristosul ni S-a dãruit;
Bucurã-Te, umblare prin care Aminul n noi a venit;
Bucurã-Te, rãgazul n care Logosul n noi Se ascultã;
Bucurã-Te, pãtrundere si mpãcare cu firea noastrã tãcutã;
Bucurã-Te, blndete prin care ajungem Emanuelului frate;
Bucurã-Te, Cãlãtorie prin care Duhul n snge ne bate;
Bucurã-Te, nsingurare n care Cerul din inimã izbucneste;
Bucurã-Te, limpezime n care ngerul n trup ni se urzeste;
Bucurã-Te, curãtie prin care Numele de slavã e n lume;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfrsitã rugãciune.

Condacul al 4-lea

Cum sã aflãm odihna de la gnduri?
Maicã Fecioarã, Preasfntã Fecioarã!
Cum sã ne rupem de-ale patimilor rnduri,
necovrsitele ispite ce ne-nfãsoarã?
Fã-Te, Tu, nouã "zicerea" rvnitã,
"mãiestria cea bunã a-nduhovnicirii".
Cu ea sã ne biruim firea robitã,
pnã n scrumul despãtimirii.
Si furaþi ntru Tine, "Apatie luminoasã",
sã putem si noi ridica
dintr-o laudã ntreagã si nemincinoasã
un psaltiric si adevãrat: Aleluia!

Icosul al 4-lea

Aprinsã floare a necovrsitei Vãpãi,
De Dumnezeu Nãscãtoare.
Tu chip al pãcii vãzut n foc ntr-un ocol de rãcoare,
apleacã-te acum, Preabunã, peste noi.
Si sub blnda Ta ndurare,
darnic ne dã sã putem afla,
darul cel rar al Sfntului Fior,
rãsuflul cel larg al odihnitului zbor,
din pieptul Porumbitei de argint,
pe care si mpãratul prooroc o vedea
pe culmile Vasanului plutind.
Si ne trece n fãpturã, fiecãruia n parte
acest aprins tain de bunãtate
rupt chiar de la suflarea Ta.
Si ne pune pe buzele noastre ntinate
mãsura plpirii celei curate
ca sã-Ti putem nvãpãiati cnta:
Bucurã-Te, salt isihast cu zbor de binecuvntare;
Bucurã-Te, rãsuflul cel cast de pasnicã nfiorare;
Bucurã-Te, lancie de cuvnt n cugetatul vãzduh;
Bucurã-Te, ntoarcere cu avnt a porumbitei de duh;
Bucurã-Te, zare arcuitã cu heruvimice aripe;
Bucurã-Te, vecie opritã n ncãperea unei clipe;
Bucurã-Te, vslã uriasã ntru suisul cel ales;
Bucurã-Te, sorbire a cerului, cu subtiatec nteles;
Bucurã-Te, fntnã acoperitã cu unduiri de Apã Vie;
Bucurã-Te, cãldurã iscusitã crescutã din Filocalie;
Bucurã-Te, mãiestritã aflare a tlcului de-nchinãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfrsitã rugãciune.

Condacul al 5-lea

"Foc am venit sã cobor pre pãmnt",
zice Hristos cu arzãtor cuvnt.
Si Preacuratã, furtuna dragostei Lui
sã ne aprindã cu tot rãscolul prjolului
si sã ne umple de luminã nemãsurat
ca pre Tine, fecioarã, care L-ai purtat.
Dragostea Lui sã ne fie de nelipsit
cu Numele de slavã de suflet lipit,
Si cu fiece fir smerit de rãsuflare
sã se aprindã n noi a Numelui chemare,
Sã ne ardem de parã n Dumnezeu
din toatã dragostea Numelui Sãu.
Si-nvãpãiati de sãrbãtoare n Domnul asa
ca flãcãrile dragostei sã strigãm: Aleluia!

Icosul al 5-lea

De la Tine ntelegem Fecioarã,
stãruinta cea nenteleasã,
si puterea pomenirilor line,
din ruga smeritã si stearsã.
Da, firea apei e moale;
a pietrei - nespus de vrtoasã.
Dar ulciorul de deasupra de piatrã
cu prelingerea lui din atrnare,
prin picul boabei de apã,
gãureste piatra cea tare.
Fecioarã, stãruieste, asadar,
si peste a noastrã mpietrire.
Si biruieste-ne cu picurul de har,
ca sã-Ti cntãm n imn de slãvire:
Bucurã-Te, ndrãzneala gingãsiei din "zicerea" Sfntului Nume;
Bucurã-Te, ulcior al picãturii cu stãruintã anume;
Bucurã-Te, statornicie luminoasã din piatra albã a Domnului;
Bucurã-Te, fagure preadulce a lui Iisus Fiul Omului;
Bucurã-Te, cuib de gnd, cel al Hristosului meu;
Bucurã-Te, mpãrtãsanie de cuvnt din chemarea lui Dumnezeu;
Bucurã-Te, revãrsare de mireasmã pe care Fiul ne-o dã;
Bucurã-Te, mãtania cea n fir a lui "miluieste-mã";
Bucurã-Te, iures ce mã rãpeste si pre mine pãcãtosul;
Bucurã-Te, noian de pomenire care-si sporeste prisosul;
Bucurã-Te, haricã depãnare a unei grãiri de minune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfrsitã rugãciune.

Condacul al 6-lea

Fecioarã Preasfntã, n fata Ta
pururi, peste veac de rusine, se vor da
cugetarea si ritorii ntelepciunii.
Cã Tu esti sigiliul nestricãciunii,
Poartã - pentru cei isteti - ncuiatã,
si oglindã vie de trãirea minunii.
Tu cunosti cã viata nu ne-a fost datã
sã fie numai rãstãlmãcitã.
Cã ea se cere cu mult mai bogatã
dect sã fie numai trãitã.
Ea e a Mintii de dincolo de gnd si de loc,
de dincolo de sirul clipelor dãinuirii.
E vãdirea unui cer lãuntric de foc,
peste fntnile inimii si-nfãptuirii.
E a Cuvntului lumii ce pentru ea se vrea
cale si ntrupare spre vesnic: Aleluia!

Icosul al 6-lea

Fecioarã si Maica noastrã Curatã!
Tu esti ntr-adevãr trezia,
vointa fruntii, n mir adunatã,
ochiul cel dinlãuntru deschis
n rotundul zãrilor toate,
inimã cu centrul nvins
de strãvezimea stãrilor curate.
Tu esti cea mai dreaptã luare-aminte,
care unesti n puterea agerimii, dincolo de cuvinte,
ntr-un fulger al mintii:
ascutimea gndului de gheatã,
cu arsura iuresului de viatã,
caldul si recele puse-n cruce,
care pe ntelesul cel nalt l aduce.
Dar trezia aceasta e trezie de prunc,
clarã cheie de adnc
cu repezis iute si strãin,
ce cu nimic nu clinteste sufletul Tãu cel lin;
ci, dimpotrivã, ti dã sfnta mare simplitate,
de care noi pururea ne uimim
si fatã de care, pe ct se poate, ne plecãm
ntreaga suflare sã-Ti cntãm:
Bucurã-Te, cruce a nflãcãrãrii si agerimii alesului;
Bucurã-Te, osia cerului cu luceafãrul ntelesului;
Bucurã-Te, spargerea gndurilor cu al lor zãdarnic stup;
Bucurã-Te, oglindirea cea nevãzutã, de dincolo de trup;
Bucurã-Te, clestarul cel mai dinlãuntru al sufletului meu;
Bucurã-Te, strãpungerea strãlucitã a pomenirii lui Dumnezeu;
Bucurã-Te, psaltirion al inimii sub arcus de gnd;
Bucurã-Te, strigãt de cinci strune tot una zicnd;
Bucurã-Te, muzicã negrãitã a celei de-a doua nasteri;
Bucurã-Te, nãltime unicã a desãvrsitei cunoasteri;
Bucurã-Te, logodnã la Numele cel de ntelepciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfrsitã rugãciune.

Condacul al 7-lea

La iscusinta Ta cea sfntã, Maicã, noi venim,
sub palmele Tale sã ne primenim.
Fiindcã la slãvita nuntã a Marelui Mire
e cerutã o grijã de ntreagã neprihãnire.
Nu e ngãduitã necurãtia ochilor si a hainelor.
Nimeni dar, dintre cei ce sunt "ne-nvãtatii tainelor",
de unele ca acestea sã nu se atingã.
Cine va lãsa porcii din mãrgãritare sã se hrãneascã
si n vasele sfinte cinii sã lingã?
ndemnarea ca si primirea este numai duhovniceascã,
Numai de la Tine, Maica noastrã cereascã.
Vino, dar, suflete smerit, mpãcat si curat,
Si asa cu toti laolaltã ne vom avnta
din bucuria cea curatã si ntreagã a unui Aleluia!

Icosul al 7-lea

Prea-sfntã, prea-mãritã, prea-frumoasã,
prea-filocalicã Mireasã!
A nimburilor toate mpãrãteasã!
Tu esti Maica binevoitoare
si dãruitoare
a tuturor celor sfinte;
zestrea cea vie a bunelor haruri,
celor din Taine, celor din Daruri,
din odoare, din palme si din cuvinte.
Esti Marea Predanie mbietoare
si mult strãlucitoare
a toatã Iconomia de binecuvntãri,
ca un policandru cu sapte lumnãri
naintea Marelui Tron dumnezeiesc
pentru care toti ngerii si sfintii Te preamãresc:
Bucurã-Te, blagoslovenie pascalã a mplinirilor noi;
Bucurã-Te, vrtute patriarhalã n crestet pusã peste noi;
Bucurã-Te, nfiere iscusitã spre ndumnezeirea tuturor;
Bucurã-Te, scumpãtate dãruitã cu-atingere de har curãtitor;
Bucurã-Te, luminã miruitã peste mintile cele smerite;
Bucurã-Te, hãrãzire cumplitã de puteri sufletesti negrãite;
Bucurã-Te, sporire viteazã ce se dã inimilor ntemeiate;
Bucurã-Te, unire n cuget a toate Bisericile mpãcate;
Bucurã-Te, adevãr de safir ntru simtirea noastrã ncrustat;
Bucurã-Te, sechinã nsufletitã ce ne dai linistea de Sabat;
Bucurã-Te, voroava nvesnicitã peste tãcerea de minune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfrsitã rugãciune.

Condacul al 8-lea

mpãrãteasã, Doamnã Preasfntã,
Maicã neispititã de nuntã,
Tu esti singura inimã de om ntru care nescãzut
Numele de mãrire cntã,
din tot rostul lui cel viu si neprefãcut.
Cununa laudelor o ai pentru aceasta Preacuratã
fiindcã n Tine doar, ca niciodatã
inima omului,
cu inima Domnului
au bãtut si bat laolaltã.
Rugãciunea ca un ornic al gndului si al cerului
curge la lãuntrul Tãu
si se-ngeamãnã cu limpedea ectenie a misterului
lngã dragostea lui Dumnezeu.
O, Tu, Cãrutã de Luminã nentinatã
ne-ntrecutã, ne-nseratã!
mbuneazã-ne si pre noi cu darurile inimii, Binecuvntatã!
Si asa nzestrati si vrednici,
ca unei Biserici,
din toatã fiinta Tie ne vom da
ca drept si sfnt sã putem cnta: Aleluia!

Icosul al 8-lea

Maicã a Domnului, Inimã de Luminã,
Maicã a Domnului, Inima pãmntului,
Maicã a Domnului, Inimã fãrã vinã,
Maicã a Domnului, Inima Cuvntului!
Cãtre Tine rvnim rusinati si scãzuti
cu sufletul apus si genunchii frnti,
Cã de atta pacoste de pãcat,
inima ni s-a nvrtosat
cum e steiul cremenii albastre, mohortã nespus.
"Lãsatu-ne-a pe cãile mintii noastre
Domnul sã umblãm."
Ne atrnã prin pclã gndul rãpus.
Dar, iatã, acum cãtre Tine ne plecãm
Maica lui Iisus,
mbrãtiseazã-ne ca pre niste pietre ale vietii
dornice de izvoarele diminetii
diminetii nenserate,
si nviazã-ne cu inimi noi si curate
ca sã-Ti cntãm:
Bucurã-Te, arca de aliantã a sufletului meu;
Bucurã-Te, cufãr ferecat cu Numele lui Dumnezeu;
Bucurã-Te, corabie vie ce plutesti peste talazurile lumii;
Bucurã-Te, sicrias ferit de toate zãdãrniciile humii;
Bucurã-Te, tronule pre care viata se ntemeiazã;
Bucurã-Te, cutie de cntec prin care sunã o razã;
Bucurã-Te, naos cuprinzãtor al tuturor slujirilor de har;
Bucurã-Te, chivot de gnd al prea duhovnicescului altar;
Bucurã-Te, hram al cerurilor, n care mintea-i liturghisitor;
Bucurã-Te, sipet de foc n pieptul nostru al tuturor;
Bucurã-Te, Bisericã preadoritoare treimic sã se cunune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfrsitã rugãciune.

Condacul al 9-lea

Doamne Iisuse Hristoase, Mirele inimii noastre cel blnd!
Sunt si eu din neamul Preacuratei, vlãstar nfiat de curnd.
Cãtre Tine mã aplec cu fruntea,
si mna mi-o pun ca Toma la locul cel sfnt.
Strns adunat n mine, asezat fãrã cuvnt
astept ca orbu-n puntea
"Luminii din adnc cea fãrã nserare,
si care-i pusã-n om ca un lãuntric soare
sã lumineze ntreagã n ncãperea fiintei".
Cum nu te vãd de noapte, grosimea de pãcate,
Te pipãi cu sfialã,
cu degetul nãdejdii, cu degetul credintei,
cu deget bãnuialã, cu deget de dorire si chiar de ndoialã,
Si neajuns as pune ncã cealaltã mnã;
dar inima strãpunsã de fulger de arsurã,
ndurerat de dulce cu rãsuflarea-ngnã
chemarea Ta ntreagã si fãrã voia mea
bãtaia rugãciunii aleargã spre luminã ntr-un Aleluia!

Icosul al 9-lea

Preasfntã Fecioarã Atotfolositoare,
Tu esti mai nalt-strãvãzãtoare
dect tot vrful Mintilor ceresti
si cunosti si tot chipul rnduielii suprafiresti
pentru Schimbarea la Fatã cea izbãvitoare.
Tu esti mãiestria, esti mestesugul, esti hãrnicia,
si toatã sfnta migalã omeneascã,
care la un loc ne face stihia
prielnicã sã se mntuiascã.
Si pentru care gura noastrã stãruie atta sã Te proslãveascã:
Bucurã-Te, ncuviintatã cunostintã a sfinteniei la amãnunt;
Bucurã-Te, sofianicã stiintã a lucrãrii prin lãuntric cuvnt;
Bucurã-Te, dumnezeiascã ndulcire a Numelui ca mirul vãrsat;
Bucurã-Te, monahiceascã iscusire n cntecul de lacrimi udat;
Bucurã-Te, mãsurã de picãturã pentru o seraficã pruncie;
Bucurã-Te, asprimea cea de aur de pe rogojina din pustie;
Bucurã-Te, cununa de litãnii din nodul mãtãniilor de pãr;
Bucurã-Te, anahoree de ungher sub al candelei sfielnic adevãr;
Bucurã-Te, izvod de scãunel pentru isihia rugãtoare;
Bucurã-Te, Tu zborul palmelor la rãpirea cea drept n picioare;
Bucurã-Te, surs de engolpion pentru a inimii uscãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfrsitã rugãciune.


Condacul al 10-lea

O! Doamna cea haricã fãrã cusur
Fecioara cu nariparea Marelui Vultur,
Semnul de-apocalipsã al neprihãnitului pntec
Bisericã nãscãtoare a omului lãuntric!
Ajutã-mã sã mã zidesc n negrãita fire
din depãnarea litaniei cu chemare subtire.
Si dã-mi naºterea cea luminoasã, Duhovnica mea,
ca din mãsura nvierii sã strig si eu: Aleluia!

Icosul al 10-lea

Tu, Darnica Maicã, Povãtuitoare de tainã,
Doamna nãdejdii, a nserãrii albastre,
Stãpnã cu trei luceferi pe hainã
si Sfntã Arghirã a neputintelor noastre!
Cãtre Tine din nou, iatã am silit!
Rãpus sunt de lume, de gnduri zdrobit.
Cã dupã sfatul cel sfnt si binecuvntare
pãrtas m-am fãcut la izbãvirea mea.
Hotãrre am pus, ndreptatã si tare,
sã nevoiesc, toatã clipa, n a mã ruga.
Dar idolul de tãrnã, cugetul meu
nu-mi lasã rãgazul sã mã cuceresc,
sã fac din rugãciune cristelnita lui Dumnezeu
ntru zdrobirea inimii spre care rvnesc.
Ajutã-mã, dar, Ajutãtoarea mea
si dã-mi darul de lacrimi, sarea pocãintei
ca sã-mi spãl cu ele duhul neputintei
si nvrednicit iar sã ti pot cnta:
Bucurã-Te, trandafirul cel plns al ntoarcerii de tainã;
Bucurã-Te, duiosia pocãintei ce ai lumina drept hainã;
Bucurã-Te, bogoslovia lacrimii, dezvãluirea ntelepciunii;
Bucurã-Te, discernãmnt potrivit la suspinele lumii;
Bucurã-Te, raiule dãruit cu toate ploile izbãvirii;
Bucurã-Te, uimirea umezitã din privirea copilãriei;
Bucurã-Te, porfira sudorilor mpãrãtesti ale Aminului;
Bucurã-Te, cristalul cel de har din lacrimile Spinului;
Bucurã-Te, bunãvointa de rouã ce pe credinciosi i ntãresti;
Bucurã-Te, ajutorintã, si-n cãdere a celor neduhovnicesti;
Bucurã-Te, omofor care te asterni peste orice slãbiciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfrsitã rugãciune.

Condacul al 11-lea

Multumesc Tie, Preamilostivã Maicã-Fecioarã,
cã m-ai scãpat de moartea cea de-a doua oarã,
Primejdia si ispita sunt doarã spre cercare.
Si prin chemãrile cele fãrã de ncetare
ale prea-luminosului Nume de putere
simturile si voia inimii mele
au intrat n praguri de tãcere.
Slobod de ele
astept sã mã nãpãdeascã
auzul, vãzul si graiul cel dumnezeiesc,
n mine de-acum doar acestea sã se rosteascã.
Si Iubitul meu nsusi, Iisusul ceresc,
sã vadã, sã vorbeascã si sã nteleagã
prin chiar vãzul, auzul si voia mea ntreagã.
Hristos sã vietuiascã asa
prin toatã vlaga mea
Ca Domnul nsusi sã strige prin mine: Aleluia!

Icosul al 11-lea

O, tu inimã si minte si cugete al meu!
Rãneste-te cu ntrebãrile la Fata lui Dumnezeu.
Oare ce semn de-adeverire au roadele ceresti?
Si ce rãspuns sã auzi si tu, n rãspicãri duhovnicesti:
De roureazã peste tine chipul Vederii nezãrite,
ntru lãrgimea cea de aur a nchipuirilor sfintite,
adnc cu duhul tu vei fi pe strãlucire adunat,
cum a fost duhul Precistei n Sfnta Sfintelor curat,
Si-ai sã ajungi att de nalt-rãsunãtor si potrivit
cum e o trmbitã de laudã n care ngeri s-au rostit.
Si-ntru simtiri gingas vei fi ca floarea dreptului Iesei
care tresare-n patru zãri n asteptarea Celor Trei.
Spre acest semn flãmnzi suntem si Sfnta Doamnã sã ni-l dea
ca-n mijlocirea-i milostivã toti sã-i strigãm cu un stih asa:
Bucurã-Te, Tu scarã cu pragul n inima ce se nchinã;
Bucurã-Te, asceticã neprihãnire de rugãciune seninã;
Bucurã-Te, cãldurã de har ce pnã n carne nãpãdesti;
Bucurã-Te, strãinã lucrare ce din urzeli ne sfintesti;
Bucurã-Te, Tu apã cereascã izvortã la gene din fund;
Bucurã-Te, pace dezlegatã de toatã puzderia de gnd;
Bucurã-Te, luminis suitor al unei minti destãrmurite;
Bucurã-Te, vedere n duh a tainelor necovrsite;
Bucurã-Te, ciudatã strãfulgerare spre capul scãrii negrãit;
Bucurã-Te, iluminarea din inimã ce esti de nedestãinuit;
Bucurã-Te, nemãrginirea desãvrsirii cu trup de nestricãciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfrsitã rugãciune.

Condacul al 12-lea

Tu esti Amma mpãrãteascã a sufletului meu.
Odihneste-mã sub adãpostul Chipului Tãu;
ca sub privirile Tale de auriu cãrbune
sã ard si eu nemistuit,
din plãmada arcanei de negrãit a trãirii de rugãciune.
Si dintru inelul Tãu de rãcoare,
Izvorule pecetluit,
din nou, mereu, sã mi pot mprospãta,
cu unda harului Tãu de nelipsit,
marea pace a odihnei sãltãtoare.
Si mã ncinge Sfntã Amma asa
cu veselia cea vie a biruintei
ca nvãpãiat la alb sã pot cnta
din toatã isihia cunostintei: Aleluia!

Icosul al 12-lea

Maicã a Domnului, Duhovnica iubitoare a pãmntului!
Odrãsluitoarea predaniei de tainã a Cuvntului!
Tu esti dumnezeieste de linã si smeritã,
dar precum vorbeste Cntarea Cntãrilor,
Tu esti si nespus de dreaptã si cumplitã
"ca niste ostiri sub steagurile lor".
Esti clarã, esti seninã, esti ascutitã
ca un palos nemblnzitor.
Si ai la Ierusalimul cerului grabnici ajutãtori,
pe toti cei ce sunt ai "lepãdãrii de sine" fiii Tãi srguitori,
toti cei ai cetelor de pustnici, de anahoreti,
spita Ta toatã de duhovnici ntelepti,
ce au n grija lor comori de binecuvntare,
toate cele lãmuritoare, curãtitoare si ndreptãtoare
ale neprihãnirii si milostivirii Tale netãrmuite,
toate cele ce la un loc sunt numite
"Gnoza cea curatã" sau Mostenirea Sfintilor
si pe care ni le pui la ndemnã vãdite
prin slovele, palmele si vorbele Pãrintilor,
pentru care de-a pururi nu vom sti a Te lãuda
a Te cinsti, a Te preamãri dect numai cntndu-Ti asa:
Bucurã-Te, Spadã oblãduitoare a predaniei isihaste;
Bucurã-Te, garanta nemuritoare a nfierilor noastre;
Bucurã-Te, nãstrapa unde odihneste binecuvntarea Domnului;
Bucurã-Te, zadã care strãjuiesti sfnta prefacere a omului;
Bucurã-Te, destoinicã lucrãtoare a mãiestriilor tãcute;
Bucurã-Te, arhistratega cea mare a rãzboaielor nevãzute;
Bucurã-Te, ochi care ocrotesti dintru dulcea asprime;
Bucurã-Te, canon care rnduiesti cu ascutitã agerime;
Bucurã-Te, pavãzã ce pãzesti pãmntul celor vii;
Bucurã-Te, portal care opresti tot chipul de necurãtii;
Bucurã-Te, roatã de spulberare a duhului de urciune;
Bucurã-Te, Mireasã urzitoare de nesfrsitã rugãciune.

Condacul al 13-lea

O! Maicã a Domnului, de-a pururi curatã
si Maicã a Omului binecuvntatã!
Ca douãzeci si patru de alãute si potire
aceastã nchinãciune a noastrã sã fie
n revãrsarea ei nencetatã.
Si cãtre Preasfnta Treime, suitã bucurie,
aducerea ei prea binemiresmatã,
de pe palmele Tale cãtre Hristosul Mire,
sã-si treacã prinosul de dreaptã-slãvire.
Ca sã putem cu Cerurile toate striga,
dintr-o mbrãtisatã necovrsire
cel mai presus: Aleluia!

Acest condac se spune de trei ori, dupã care Icosul I si Condacul I.


Alte rugaciuni:



Love, romance and relationship quotes for your soul

  • 'Life without love is like a tree
    Without blossom and fruit.'
    ~ Kahlil Gibran
  • 'The opposite of love is not hate, it's indifference.'
    ~ Elie Wiesel
  • 'To love and be loved is to feel the sun from both sides.'
    ~ David Viscott

Cautare in articole

Cele mai recente articole

sfaturi despartiri

De ce nu trebuie sa iti fie frica de o despartire

Tuturor ne e frica de despartire, mai ales atunci cand ne punem mari sperante intr-o relatie. Despartirile nu apar insa din senin, ele ascund probleme serioase intre cei doi parteneri …

Citeste mai departe ›
bunastarea casniciei

Lucruri esentiale de care are nevoie orice casnicie (2)

Am discutat intr-un articol precedent despre cateva lucruri esentiale ce tin de bunastarea emotionala a unei casnicii. Vom continua cu aceasta ocazie acea lista, punctand inca cateva astfel de sfaturi …

Citeste mai departe ›
echilibru in relatie

Modalitati simple de a aduce un plus de echilibru in relatie

Echilibrul emotional este cel mai important atunci cand discutam despre o relatie pe termen lung. Acesta va va ajuta sa comunicati mai bine, sa zambiti mai des, sa eliminati din …

Citeste mai departe ›

Din dragoste - Caricaturi

  Sursa: www.caricaturisai.ro

Mesaje de dragoste

  • De-a lungul timpului, am construit o colectie impresionanta de mesaje de dragoste. Te invitam sa adaugi si tu mesajul tau de dragoste favorit.
  • Vrei mai multe mesaje de iubire? Citeste colectia de mesaje de iubire.