Lacrima frunzei

poveste de dragoste scrisa de Nyana

Lacrima frunzei


O minciun, o trdare, las urme adnci n suflet.
Amintirea ta nc m las fr glas...


M ntreb și acum dac am procedat bine...
Au trecut trei ani de cnd aceast ntamplare lua naștere pentru prima oar. Aveam attea vise, attea speranțe, iar ploaia mi le-a alungat asemeni unor frunze ruginite, btrane, care nu mai avea puterea s spere ntr-un miracol. Era octombrie, luna ta preferat. Ziceai c ți poart noroc. Amndoi știm c aceast lun ne-a pus pecetea amndurora, facndu-ne iluzii și dezastre n același timp. Credeam c am descoperit iubirea adevrat, pn cnd ai aprut tu n viața mea și ai șters totul, desennd cu o pensul un nou nceput pentru amndoi.
Eram tnr, aveam douzeci de ani, credeam c totul este perfect. Student n anul trei la medicin, lumea mi era la picioare. Bieții stteau la coad pentru a-mi duce mapa sau geanta, dar tu m-ai fermecat prin simplitatea dar și atracția pe care o simțeam aprinzndu-se tot mai tare.
Totul a nceput intr-o frumoas zi de 13 octombrie, intr-o dupa-amiaza rece și ploioas. Veneam de la facultate și m ndreptam spre spital unde aveam s fac practic pentru urmtoarele cteva ore. ncercam s gsesc cu disperare un taxi, dar binențeles toate erau ocupate. Țin minte și acum cu ce eram mbrcat. Aveam cizme albe din piele cu un pic de toc, un pardesiu superb din catifea alb cu nasturi negrii, geanta și mapa intr-o mn, iar cu cealalt mn ncercam s fac semn oricrui taxi s opreasc. Degeaba, se pare c nu aveam sorți de izband.
Dupa alte zeci de minute am reușit in cele din urm s gsesc caleașca cea mult așteptat, dar atunci te-am vazut pe tine. Erai la volanul unei mașini negre foarte scumpe și te uitai la mine cu aceeasi mirare cu care m uitam și eu. Simțeam c am gsit un om cu chip de nger, fr s știu c sufletul lui aparținea diavolului.
ntr-o fracțiune de secund, o alt mașin i tie calea ngerului meu, distrugnd mașina, fcnd-o zob. Fiind datoria mea de a chema salvarea și de a acorda primul ajutor, am trntit ușa taxiului, șoferul njurndu-m cu fr prea mult zel, și am pornit spre salvarea lui.
L-am vzut. Era ntr-o balt de snge, avnd ochii ațintiți spre mine. Nu l-am mișcat, nu din fric sau team, ns n poziția n care se afla, nu mi puteam da seama dac avea ceva mult mai grav, dect puteam vedea așa. Mi-am dat jos pardesiul meu, pe care l iubeam foarte mult, fiind un cadou de la fratele meu de ziua mea, și l-am acoperit pe bietul suflet nenorocit. Trebuia s-l țin conștient, și așa a nceput totul...
- Stai liniștit, totul va fi bine. Ambulanța este pe drum. Spune-mi cum te numești, de unde ești... Vrei s anunț pe cineva de ce ai pțit?
El se uita la mine cu niște ochii att de albaștri și senini, nct m fceau pe mine s uit cum s respir, s uit cum m cheama, s devin inconștient. A ncercat s zmbeasc, deși bnuiam c orice gest, orice respirație l durea. Intr-un final, și gsi puterea n a vorbi cu mine:
- Nu ai pe cine s anunți. Știu c totul va fi bine, am ncredere n tine. ntr-un fel m bucur c ceea ce s-a ntmplat, s-a ntmplat.
Nu mi venea s cred ceea ce auzeam. El era fericit c se afla n așa o stare, iar eu nu aveam ce s-i spun. Cred c n timpul accidentului se lovise și la cap. Nimeni, nici un om nu și-ar dori s fie n starea lui. Norocul meu era c de undeva din apropiere sirenele salvrii se auzeau apropiindu-se din ce n ce mai mult de noi. Paramedicii l luaser pe targ, mulțumindu-mi c am avut grij de pacient și m-au intrebat dac vreau s merg cu ei. Am acceptat s merg cu ei, nu numai pentru c eram curioas ce se va ntmpla cu el, dac va muri sau tri, dar spitalul la care l duceau, era locul unde aveam eu s fac practic.
Am pornit spre spital, el devenind inconștient, aproape mort, din cauza rnilor foarte grave pe care le avea. Și cu toate astea, nu-mi spusese cum l cheam.
Sirena ambulanței rsuna pe bulevardele aglomerate ale Bucureștiului, șoferii enervndu-se c trebuiau s treac de pe o band pe alta, pentru a duce pacientul la destinație.
n loc s fii vegheat asupra lui, ajutand paramedicii care i administrau dozele de morfin și monitorizndu-i btile inimii, ct și respirația, eu m uitam pe geamul salvrii.
Intr-un final am ajuns la destinație, paramedicii și medicii npustindu-se asupra lui pentru a-l resuscita și al aduce imediat n sala de operație. In schimb eu...
Aveam o stare greu de descris. De obicei aș fi fost prima care s tratez pe cineva, s-l ajut, dar acum eram hipnotizat de priveliștea pe care o aveam descris n faț. Frunzele cdeau necontenite, nepstoare, asemeni unei prime ninsori. Prculețul de lng spital era mic, dar frumos aranjat. Bncuțele fuseser proaspt vopsite, iar copacii descoperiți pareau s-și arate adevrata lor mreție, invitndu-m parc s m altur și eu. Asemeni unei copile m-am așezat cuminte pe banc, rmnnd cu privirea n gol, n timp ce eu ncercam s gsesc rspunsuri n propria mea minte.
Uram toamna. Dintotdeauna o ursem. Chiar dac majoritatea familiei mele era nscuta n aceast perioad, eu nu m simțeam confortabil, mpcat cu ea. Simțeam cum ceva din mine moare, c va ajunge s hiberneze pe timpul iernii asemeni urșilor, și c abia primvara, atunci cnd eu sunt nscut, voi renaște din propria mea cenuș, ca si o pasare Phoenix.
Cerul ncepuse s se nnoreze, dar mie nu mi psa. Voiam s mai rman așa, amorțit, pentru nc o perioad de timp. Simțeam cum trecutul se ntoarce peste mine și c m va nghiți din nou. Nu mai voiam s simt iar lacrimile curgnd pe chipul meu. Am fost rnit de prea multe ori și, din pcate, aceste lucruri au rmas ntiprite n mintea mea. Nu mi mai pas, nu mai vreau s triesc cu amintiri, cu regrete, ns mereu va rmne un gol... el.
Nu am avut atta perioad de timp ncredere n mine, dar n cele din urm am reușit s mi recapt ncrederea distrus mult prea devreme. Pare absurd, poate pare ilogic, dar eu nu am avut acea urm de protecție pe care o aștepți s o ai din partea celui care ar fi trebuit s aib grij de tine, s te protejeze și s te nțeleag... Acelei persoane creia i poți spune tat.
Tatl meu s-a dovedit a fii un escroc, un nenorocit, care m btea pe mine și pe cei trei frațiorii mai mici ai mei. Eu eram sora cea mare și trebuia s am grij de ei n lipsa mamei mele. Mama mea murise la nașterea ultimului frațior nscut, Sergiu. Eu eram și mam și sor pentru ei, iar de cele mai multe ori, eu ncasam btile pe care le ddea tatl meu frțioriilor mei. Am ndurat mult timp aceste chinuri, ns ultima pictur care a umplut paharul a fost cea n care tatl meu a ncercat s m violeze. Astzi se mplinesc cinci ani de la acel incident. De fric, de spaim, am luat cuțitul și i l-am vrt n inim de mai multe ori. A murit instantaneu, dar eram fericit. Pe chipul meu se afișase un zmbet de criminal, dar mai ales de ușurare c scpasem de un așa nemernic din viața mea.
n cele din urm m-am ridicat și am pșit agale spre spital. Nu aveam chef astzi de practic, ns eram curioas s aflu ce se ntmplase cu acel biat.
Cum am intrat, asistentele se nepustir asupra mea, ntrebndu-m dac eu sunt rud cu el, sau iubita lui. Aveam o mic team de a minți, dar nu puteam continua așa, simțind cum vina m apsa din ce n ce mai tare. Așa c am spus c sunt sora lui. n acel moment asistentele mi-au spus c este n afara oricrui pericol și c l pot vedea cnd doresc eu.
Nu am așteptat s mi se spun de dou ori și m-am dus glonț la terapie intensiv. Voiam s-l vd, voiam s i vd ochii, s i aud glasul. Deși l vzusem doar o data, se pare c fusese de ajuns pentru ca ntre mine și el s se lege o legtur destul de puternic, cel puțin din partea mea.
Am intrat n acel salon. Binențeles ca mai erau foarte mulți oameni acolo, unii n stare critic, alții adormiți, alții morți, dar nici unul nu era ca el. M-am dus lng patul lui și m uitam la chipul lui. Avea ochii nchiși, ns puteam deduce celelalte trsturi. Avea un ten alb, imaculat, nasul perfect, drept, pomeții frumoși rotunzi, urechile nici prea mari, nici prea mici, iar buzele ușor crnoase, avnd o culoare plcut asemeni rodiilor. Voiam s gust din ele, s m nfrupt, dar nu puteam face un gest att de necugetat. Nu nțelegeam ce se ntmpla cu mine, de unde o așa tentație.
M-am aplecat puțin asupra lui, dorind s vd dac respir ușor sau greu, iar cu mare dificultate am putut s stau departe de buzele lui. M-am ndeprtat ușor de el, și cnd m-am ridicat s plec am simțit cum o mn ma apuc de braț și m strngea ușor. Era el. Se trezise ncetul cu ncetul, și am putut s remarc ochii lui albaștrii frumoși de nger.
- Te rog, nu pleca!
Nu mi venea s cred c m roag s nu plec. Cum și adusese aminte de mine așa ușor? Credeam c anestezia va dura mult timp, iar mai ales de la șocul accidentului credeam c va uita orice. Se pare c m nșelasem.
- Nu voi pleca. Stai linștit. Voi avea grij de tine, doar spune-mi cum te cheam.
Ardeam de curiozitate s-i aflu numele. Simțeam c acest nger avea s m salveze din aceast viaț att de perfect la exterior, pe att de groaznic la interior. Voiam s cred c lumea este la picioarele mele, eu sunt prințesa lui și el prințul din poveștile pentru copii. Toți avem vise, dorințe ascunse, dar din pcate toate au un sfrșit poate chiar unul neașteptat.
- Cristian, mi pare bine de cunoștinț. Iar numele tu este...
- Otilia, și mie mi pare bine de cunoștinț. Totul va fii bine. Medicii au avut grij de tine, și se pare c eu voi fi asistenta ta.
-Lucrezi n acest spital? Ești asistent?
- Nu, dar trebuie s fac practic aici. M pregtesc s ajung medic. De ajuns cu lucrurile despre mine. Te rog, spune-mi pe cine s sun, pe cine s anunț.. Ai rude, prieteni?
Voiam s mi spun s i sun prinții sau prietenii, s scap din prinsoarea ochilor lui albaștrii care m țintuiau in loc. Aveam impresia c nu aveam aer, iar inima mea o lua ușor la galop. Spre surprinderea mea, el a reacționat ntr-un mod ciudat. A rs. Pn și rsul lui era att de fermector, asemeni unui izvor rece de munte, iar zmbetul lui perfect ar fi fost invidiat chiar și de cei mai mari actori ai lumii.
- Nu ai pe cine s suni. Nu am prieteni, nici prinți, ns astzi mi-am gsit singura mea rud.
Nu nțelegeam ce voia s spun cu acest lucru. Pe cine gsise astzi, și de ce mi zmbea n acel mod ciudat. Voia parc s m linișteasc sau s m ngrijoreze, dar cu toate acestea i-am continuat jocul.
- A, da? Pe cine?
- Hmm, cred c aceea rud a mea este chiar mai aproape de mine dect crede ea.
Era oare un joc? Un joc psihologic? Se juca cu mine? Ce ncerca s-mi spun. Nu nțelegeam sau poate nu voiam s nțeleg...
- Ce bine! O cunosc? E fat, e biat?
- O cunoști foarte bine, este fat, și nc una foarte frumoas. Deșteapt, draguț, sritoare și foarte aproape de sufetul meu.
ncepeam s fiu geloas. nsemna c o cunosc foarte bine pe acea fat, dar eu nu mi puteam da seama despre cine era vorba. S fi fost rud cu Andreea sau Diana?
- Atunci m bucur pentru tine, dar eu de unde o cunosc?
- Ești att de fermectoare atunci cnd nu nțelegi. Aceea persoan ești tu, Otilia. Tu ești sora mea vitreg.
Am simțit n acel moment cum cerul plumburiu avea s cad avalanș asupra mea. Credeam c este o ncercare, un coșmar, o fars. Acest biat superb, nger, era fratele meu vitreg? Din partea cui? A mamei nu avea cum, așa c mai rmnea a acelui nenorocit care mi-a distrus viața. Eram sigur c voce nu mai aveam, iar trupul meu tremura probabil din toate ncheieturile. Cu toate acestea am reușit s mi adun ultimile puteri, ntrebndu-l:
- Tatl tu era și tatl meu?
M-a privit ușor mirat dar și amuzat n același timp, ncuviințnd din cap c da. Mai mult a adugat povestindu-mi pe scurt, viața lui.
- Eu am douazeci si doi de ani. Tatl nostru era cstorit cu mama. Cnd am mplinit vrsta de doi ani, tata ne-a prsit, nsurndu-se cu mama ta. Eu am fost trimis n strintate la școal cu internat, iar acum trei ani m-am ntors. Mama mi-a povestit de ce s-a ntmplat cu familia lui nou, și mai ales cu tine. M-am bucurat s aflu c acel nenorocit a murit. mi pare ru c nu am putut avea grij de tine. Știu c mai ai trei frțiori mai mici, iar tu erai cea mare. Tu erai sacul de box, ntre el și copii. mi pare ru c ne-am cunoscut n aceste circumstanțe. Sper s m accepți ca frate mai mare, chiar dac nu am fost lng tine.
Lumea mea se rsturnase cu susul n jos. Credeam c eram la camer ascuns, c fabuleaz de la anestezie, dar știa prea multe amnunte despre mine și familia. Nu am putut s spun nimic altceva dect: De ce ai venit dupa mine? Rspunsul lui a fost unul destul de simplu. Voiam s te cunosc.
- Otilia, m ierți pentru c nu am fost alturi de tine n tot acest timp?
Ce puteam rspunde? Credea c vom deveni frțiori drguți și c vom avea grij unul de altul? Pn acum cteva minute, eram ndrgostit pn peste cap de el și acum vrea s fim buni prieteni. Nu am ce s rspund, ns pentru a evita s i fac mai ru sntții lui, i-am rspuns:
- Da, te iert. O putem lua de la capt.
Am simțit cum a rsuflat ușurat, și mi-a spus un mulțumesc afișnd zmbetul lui amețitor. Dup acele secunde, viața mea iar a luat-o aiurea.
Cristian intrase in stop cardiac. Inima lui ncetase s bat. Medicii se nepustir asupra lui ncercnd s-l readuc la viaț. Din nou eram n aceea trans. Decorul din jurul meu și al lui se schimbau, din acele mobile de spital ajungnd din nou n prculețul cu frunzele ruginii cznd nepstoare n jurul meu. Auzeam voci, care m strigau, dar nu le rspundeam. Nu aveam nici puterea, nici dorința de a le rspunde. Nu voiam s m gseasc nimeni. Voiam s dispar de pe aceast planet, știind c n urma mea nu va rmne dect amintirea unei ucigașe, student la medicin. Am vzut o ultim frunz cznd la picioarele mele, apoi negru.
M-am trezit ud-leoarc, la mine n pat. Avusesem din nou acel vis, acea amintire, acel coșmar. Trecuser trei ani de la acel incident, iar n fiecare toamn, n fiecare noapte, fix pe 13 octombrie, mi aduc aminte de el. De acel incident, care m bntuie de atunci și probabil care m va bntui ntreaga mea viaț. Fratele meu vitreg regsit a murit chiar lng mine, eu neputnd reacționa ntr-un fel.
Lacrimi amare se aștern din nou pe chipul meu. Nu cred c voi uita niciodat acea zi, acel moment att de crucial din viața mea. Asemeni unei frunze nvechite, avnd n centrul ei o mic perl din roua proaspt ascernut, așa m simt eu, fr putere de a mai continua.

Și cu toate astea, e din nou toamn...


publicata in 2012-08-21


Love, romance and relationship quotes for your soul

  • 'I'm in the mood for love
    Simply because you're near me.
    Funny, but when you're near me
    I'm in the mood for love.'
    ~ Dorothy Fields
  • 'A simple I love you means more than money ...'
    ~ Frank Sinatra
  • 'To love and be loved is to feel the sun from both sides.'
    ~ David Viscott

Cautare in articole

Cele mai recente articole

etape despartire

Etapele prin care treci dupa o despartire

Nimeni nu isi imagineaza ca o relatie se poate incheia, la inceput, cand tot ceea ce conteaza sunt sentimentele puternice si pasiunea. Uneori insa, lipsa de compatibilitate, erorile grave sau …

Citeste mai departe ›
decizii proaste dupa divort

Decizii proaste dupa divort (2)

Divortul nu este o decizie pe care sa o iei cu usurinta, fara a chibzui indelung daca e cea mai buna optiune pentru tine. Odata ce ai luat-o insa, nu …

Citeste mai departe ›
decizii proaste divort

Decizii proaste dupa divort

Divortul este un pas major, la fel de important precum decizia de a te casatori. Si asta pentru ca pune capat unei perioade si deschide un nou drum in viata, …

Citeste mai departe ›

Din dragoste - Caricaturi

  Sursa: www.caricaturisai.ro


evomag.ro

Mesaje de dragoste

  • De-a lungul timpului, am construit o colectie impresionanta de mesaje de dragoste. Te invitam sa adaugi si tu mesajul tau de dragoste favorit.
  • Vrei mai multe mesaje de iubire? Citeste colectia de mesaje de iubire.