
Ati observat cum, de fiecare data cand o persoana afirma ca e singura, prima intrebare care i se pune e de ce? Tonul intrebarii e undeva intre compatimitor si nedumerit, ca si cum ai spune ca ai cancer pulmonar si nu ai fumat niciodata. Ai simtit vreodata ca trebuie sa oferi explicatii pentru a-ti justifica starea de a fi singur de parca ai gresi cu ceva fata de societate?
Suna morbid, dar e o realitate. Dovada e numarul atat de mare de articole din presa care au un titlu destul de transant: De ce esti singur/a? A nu avea un partener e o stare pe care societatea  o vede ca pe o anomalie. Prietenii incearca sa iti aranjeze intalniri cu cine stie ce cunostinte, pentru ca, pur si simplu, nu pot admite faptul ca nu ai pe nimeni. E ciudat cum tu poti sa traiesti cu ideea asta, insa cei din jur nu. Oricat de bolnavicioase ar fi relatiile lor, tot tu ai o problema. Cu toate acestea, intre a fi singur si a fi intr-o relatie doar de dragul de a nu fi singur, care e adevarata anomalie?
Celibatarii au de luptat cu prejucatile societatii. Daca esti femeie si nu ai avut o relatie de multa vreme, e implicit ca practici sexul ocazional sau esti feminista si consideri ca barbatii sunt inutili. Daca esti barbat si esti in aceeasi situatie, ai tu un defect groaznic. Esti criminal in serie, suferi de vreun handicap care nu se vede la prima vedere, sau esti prea superficial pentru a te implica intr-o relatie stabila.
Si? Ti-ai gasit si tu pe cineva?
Adevarul e ca a trece dintr-o relatie la starea de a fi singur e un proces care necesita acomodare, acceptare si, in final, obisnuinta. Nu e un lucru usor, dar, odata facut, este normal sa fii mai prudenta in ce priveste implicarea intr-o relatie.
Partenerii potriviti nu se gasesc ca ciresele pe taraba: in diferite sortimente si cu preturi variate.. Sunt cazuri cand ii intalnesti atat de tarziu, incat aproape ca iti pierzi speranta. Cei care evita sa se implice in relatii in care nu se simt cu adevarat impliniti dau dovada nu de vreo boala necunoscuta, ci de curaj. Intre a fi intr-o relatie care nu te satisface si a fi singur, solutia cea mai logica e celibatul.
Romanticii incurabili nu vor fi convinsi insa ca a fi intr-o relatie e o stare naturala a omului. Pentru ei, orice e mai bine decat singuratatea, chiar daca asta inseamna ca sunt plictisiti de moarte de partener, sau ca certurile dintre ei sunt intense si consumatoare de energie. Romanticii iti vor contesta pragmatismul si te vor privi cu ochi sceptici, doar pentru ca indraznesti sa crezi a fi singur nu e o problema.
A nu fi in cautarea unui partener nu implica si faptul ca nu iti doresti unul. Nu inseamna nici ca ai nevoie de ajutor in acest sens. Numarul destul de mare al despartirilor si al divorturilor ar trebui sa traga un semnal de alarma asupra faptului ca a fi intr-o relatie nu inseamna, automat, a fi fericit.
Asa ca, daca te-ai hotarat ca singuratatea e satisfacatoare, e cazul sa accepti ca  intrebarea Si? Ti-ai gasit si tu pe cineva? va face parte din multe din discutiile tale cu prietenii mai vechi sau mai noi.
Scris de Raluca
7 comentarii la Singuratatea – anomalie sau curaj?
… Salut ? Cateva cuvinte astern pe pagina voastra ” Dragostea si prietenia ” au un rol in viatza …
1. Prietenia – E primul lucru care se intampla atunci cand esti confuz si vrei sa cunosti partenerul de sex opus .
2. Dragostea – Dupa cate stiu sunt fel si fel de personalitati .. dar dragostea e una … lucru prin care toti trecem si greu uitam …’Amintirile .
singuratatea ne-o alegem ca pe cea mai buna amica dupa un esec,ne place sa o lasam sa ne fie prin preajma si uite asa timpul zboara pana intr-o zi cand o simtim cum ne sufoca,atunci trebuie sa fim constineti ca este momentul sa o lasam sa plece,uneori sinuratatea ne face mai puternici insa devenim din ce in ce si ami pretentiosi,dar totusi eu cred ca nu este buna
DECIT SA FII CU ORICINE ,MAI BINE SA NI FII SINGURA
si daca ti-ai dori foarte mult sa ai pe cineva dar nu apare?atunci e deranjant…te consideri cel mai rau om de pe pamant…si toate defectele parca te scot in evidenta…sh doare enorm de tare..
si eu am trecut printru divort am 29 de ani si nu stiu dar greu mai gasesc pe cineva cum sa fac sa intalnesc si eu pe cineva
i urata singuratatea nu o doresc la nimenea
De ce priviti singuratatea asa de pesimist sau ca pe un bau-bau? Este chiar comod, relaxant, dispui de timp si spatiu fara constringeri.